Cavnic, nume cu rezonanță în industria minieră a Maramureșului și României, Cavnic, oraș al minerilor, situat pe valea cu același nume, la auzul căreia călătorul se oprește spre a face cunoștință cu un peisaj montan de o rară frumusețe. Istoria mineritului și a meșteșugului prelucrării metalelor își arată la tot pasul semnele măiestriei moștenite din străbuni și transmisă din generație în generație. Aflat în centrul județului Maramureș, așezat pe o vale îngustă la poalele munților Gutâi (1.445 m) și Mogoșa (1.249 m), Cavnicul are o suprafață totală de 4.717 ha și o populație de 4.264 locuitori. Se întinde pe o lungime de aproximativ 10 km și 500 m diferență de nivel (550 m la Flotație – 1.050 m în Cartierul Roata), pe valea care îl străbate de la est la vest, reprezentând ultima ramificație a golului depresionar al Băii Mari. Configurația fizico-geografică aparte e determinată de terenul accidentat, prezentând mari diferențe de nivel, oferind privitorului din oricare punct, o panoramă extrem de variată, localitatea putând aspira la titlul de stațiune turistică prin frumusețea peisajului montan. Atestat în documentele istorice în secolul al XIV-lea, locuitorii Cavnicului au participat în secolele următoare la toate frământările social-politice desfășurate pe teritoriul Maramureșului. În 1946 era o comună săracă de mineri răspândită pe văi și măguri. Era renumită pentru minele ei, când închise, când redeschise. Din 1970, localitatea a cunoscut un proces accelerat de urbanizare, desfășurat într-un ritm rapid prin construirea numeroaselor blocuri de locuințe, acțiunea de modernizare a străzilor, extinderea rețelei comerciale și de transport.
Orașul în sine era compus din două părți: Handalul de Jos și Handalul de Sus. Cavnicul de Jos era zona locuită de muncitorii în mină (case construite de administrația minieră), iar în Cavnicul de Sus erau minele. Conform dexonline.ro, cuvântul handál (plural handaluri, s.n.) înseamnă partea mai întărită (sau mai înaltă) a unui orășel (Bârlea 1924): „Pe la noi, prin hăndăluț, / Toată muta-i cu drăguț” (Bârlea 1924 II: 292) – Din germ. Handal „dâmb” (Țurcanu 2005)
În prezent, orașul este împărțit în cartiere, de-a lungul văii Cavnicului, respectiv Ferăstrău (Sirisău), Valea Albă, Centru, Berbincioară, Șuior, Erștiol, Handal, Roata.