Cavnicul este unul din cele 13 orase ale judetului Maramures, care, de la inceputul existentei sale pana in zilele de azi a fost un important centru de exploatare a metalelor nobile si neferoase (aur, argint, cupru, plumb, zinc). Numele localitatii apare in diferite documente sau lucrari speciale sub urmatoarele forme:
- Kapnek – anul 1445(Csanaki Dezso „Geografia istorica a Ungariei pe timpul Humiazilor”)
- Capnic – anul 1555(Wenczel Gustav „Istoria critica a mineritului in Ungaria”)
- Kapnik – anul 1585(Veress Andrei „Documente privitoare la istoria Ardealului, Transilvaniei si Tarii Romanesti”)
- Kapnikbanya – anul 1639(Makkai Laszlo”Actele economice ale mosiilor lui Gh. Rackoczi”)
- Kapnik Banya – anul 1750(Conscriptia Aron, cf. Bundea)
- Kapnik Baje / Kapnik Grub – anul 1850 („Statistica Transilvaniei”)
In vechime, activitatea miniera la Cavnic a traversat perioade de inflorire si decadere, in functie de evenimentele sociale care s-au succedat, unele mai mult, altele mai putin propice acestei indeletniciri ale populatiei locale. Desele razboaie, dar mai ales certurile asupra dreptului de proprietate a minelor, au creat multe greutati mineritului.
Despre Cavnic, ca asezare, se poate afirma ca este atestata documentar in secolul al XIV-lea, caci, in actele pastrate si alte mentiuni ulterioare, cum este ordinul de inspectie Visitationis Decretum din 1836 , intalnim si urmatoarea notatie „Capnicul de la inceput a fost o localitate miniera cu pietre argintoase si este exploatat tocmai de 500 de ani”. Stiri asemanatoare gasim si in Schematismus cleri diocesis, unde , vorbindu-se despre parohia greco-catolica din Cavnicul de Sus se mentioneaza: „Dupa cum se spune, localitatea dateaza de prin 1250-1300, legat de extractia aurului si argintului din mine. Minele au fost la inceput proprietatea regelui maghiar Carol Robert, mai tarziu a guvernatorului Ungariei Ioan de Hunedoara, a principilor Transilvaniei, a erariului ungar si a unor societati miniere. „