In cursul secolului al XVII-lea si in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, mineritul din Transilvania, in general, inregistreaza o inflorire in cadrul redresarii economice a acestei provincii.
Imparatul Rudolf, ca urmare a scaderii veniturilor fiscale, trimite in 1604 comisari in Transilvania care sa puna ordine in veniturile fiscale si in productia de aur. El a reziliat contractele de arenda si a dispus ca un sfert din mine sa fie exploatate in regi proprie. Pentru exploatarea minelor aurifere s-a facut apel si la mineri din alte parti carora li s-au asigurat conditii de lucru mai bune. Acum vor veni si la Cavnic mineri germani, ruteni si slovaci, multi dintre ei stabilindu-se si ramanand aici.
Urmeaza pentru mineritul din bazinul Baia Mare o noua perioada de decadere, fenomen accentuat la inceputul secolului al XVIII-lea si din cauza ciumei de la 1710 si a invaziei tatarilor din 1717. Tatarii au patruns si in Cavnic amenintandu-l cu devastarea. Opozitia curajoasa a locuitorilor , ajutati si de taranii din Surdesti , a zadarnicit inaintarea tatara, respingandu-i pe pagani . In amintirea faptului vitejesc s-a ridicat un obelisc din piatra, inalt de 7,2 metri, pe care se afla sapata inscriptia „Anno 1717 usque hic fuerunt tartari. „(In anul 1717, pana aici au ajuns tatarii”). Monumentul se afla in cartierul Erstiol si e cunoscut sub numele de Piatra Tatarilor sau Piatra Scrisa.
In 1722 minele din Cavnic au fost repartizate Directiunii minelor din Zlatna. Incepand cu aceasta data mineritul cunoaste o dezvoltare mult mai mare, facand progres in directia extinderii si intensificarii lucrarilor, prin descoperirea unor noi filoane, instalarea unor noi trolii de extractie si a pompelor pentru evacuarea apei din galerii.
In 1748 se va infiinta la Baia Mare Inspectoratul Minier, in subordinea caruia se vor afla si Oficiul Minier al topitoriei regale din Cavnic infiintat in 1749, si Judecatoria Rurala din Cavnic, infiintata la 1761.
Incepand din 1753 exploatarea minelor din Cavnic s-a largit prin inceperea lucrului in galeria de coasta Iosif(fosta Odon). Ea avea 6000m lungime. In 1763 se deschid mine la Cavnic in muntele Sisca(Csicsa), iar in 1776 se adanceste galeria verticala Borcuter. Prin deschiderea filoanelor Terezia si Paraului in 1784, mineritul s-a imbunatatit, Curtea de la Viena luand o serie de masuri, aducand noi specialisti in ramura miniera si inoind tehnologia de la acea ora. (masini de spalat minereu, noi tipuri de steampuri actionate cu forta apei).
La sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea existau si la Cavnic instalatii de prelucrare a minereului, topitorii si steampuri. Bogatia zacamantului starneste interes din partea autoritatilor, drept urmare in 1786 se construieste drumul de piatra Baia Sprie-Cavnic. Statutele minerilor, datand din a doua jumatate a sec. al XVI-lea, consemneaza si stari de lucru anterioare, reflectand conditiile grele de trai si munca ale minerilor. Acestia nu aveau voie sa-si paraseasca locul de munca iar daca fugeau puteau fi prinsi si readusi cu forta la locul de munca de unde fugisera, fiind pedepsiti. Lucratorii de la cuptoare lucrau cate 10 ore, iar cei de la steampuri 12-14 ore pe zi pentru o suma derizorie. Munca in mine se desfasura in conditii foarte grele si periculoase deoarece proprietarii nu luau toate masurile necesare pentru asigurarea securitatii muncitorilor. Galeriile erau slab armate, amenintand cu prabusirea, iar gazele emanate puneau si ele in pericol viata minerilor. Serviciul medical era slab organizat si deseori lipsea cu desavarsire, bolile profesionale, accidentele de munca fiind des semnalate. Salariile minerilor scadeau, aprovozionarea cu alimente era slaba , fiind dese situatiile de foamete si scumpete. Locuintele erau insalubre. Toate acestea au intarit nemultumirea muncitorilor indemnandu-i la razvratiri menite a imbunatati soarta nedreapta de exploatati.