In secolul al XIX-lea, mai ales dupa 1848, industria din Tarile Romane inregistreaza un ritm de dezvoltare cu mult mai viu, in raport cu epoca anterioara, mai cu seama in Transilvania unde infrangerea revolutiei din 1848 a insemnat reintroducerea absolutismului, Transilvania devenind o provincie ce depindea direct de guvernul de la Viena. Pentru a crea industriei austriece piete avantajoase de desfacere si baze de materii prime ieftine, guvernul imperial a incadrat in 1850 Transilvania in sistemul vamal unic al imperiului. Curtea de la Viena a cautat sa dezvolte industria extractiva a Transilvaniei creaind conditii propice de patrundere a capitalului austriac prin societati comerciale sau investitii individuale. In aceasta perioada apar bazele formarii moderne ale industriei moderne miniere si metalurgice.
De aceste transformari nu au ramas straine nici minele de la Cavnic , unde , sub aspect economic, interesati de maximizarea profitului, proprietarii se arata interesati de largirea / modernizarea instalatiilor de exploatare si prelucrare.
Catre 1845 s-a deschis o noua galerie, Nandor, adancindu-se cele doua puturi Kuiemburg si Tatarilor. La 1849, se deschide o casa de economii, in 1876 se extinde topitoria, iar la sfarsitul secolului al XIX-lea o intreprindere de prelucrare a lemnului. In Revista Minelor si Metalurgiei a Academiei de Mine Selmetz din Cehoslovacia, intr-un articol care trata procedeele metalurgice din Cavnic, se spune ca in 1889 cele mai bune randamente se obtineau aici (n. r. Cavnic), cheltuielile de valorificare a materialelor fiind cu 50% mai mici decatin alte parti. Aceste procedee au suscitat un interes deosebit pentru specialistii din Ungaria, Germania, Rusia si chiar Transvaal, care au venit aici in schimb de experienta. In 1891 specialistii din Cavnic au fost trimisi in Rusia pentru punerea in functiune a instalatiei de alcalinizare din regiunea Altai. Mina Roata din Cavnic, redeschisa in 1750 de catre locuitorii romani din regiune, a continuat sa fie exploatata si in secolul urmator.
In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa o oarecare perioada de stabilitate, mina a inceput sa decada; ulterior, dupa mecanizarea steampurilor, a fost readusa in stare infloritoare, realizand u venit net de 40-60. 000 de florini. Din 1858, mina Roata a devenit proprietatea asociatiei miniere Nicolae si Ana Roata. In 1899, aceasta asociatie si-a vandut mina lui Creewel Iacob din Londra; dupa un an a fost cumparata de o alta firma britanica, Rota Aurra Mines Limited. Aceasta firma , a vandut dupa patru ani actiunile unui concesionar din Sibiu. In 1910, a fost cumparata de stat cu 300. 000 florini.
In 1900 incepe construirea uzinei electrice. Sunt utilizate perforatoarele electrice in scopul adancirii galeriilor. In anii primului Razboi Mondial, mineritul de la Cavnic a regresat, nivelul de trai al minerilor fiind foarte jos. Era utilizata munca femeilor si a copiilor. Ziua de munca era nelimitata, „minerii-copii” nefacand exceptie. La toate acestea se adauga lipsa securitatii muncii, numeroase imbolnaviri si accidente de munca, teroarea organelor de stat, legiferarea masurilor antimuncitoresti s. a. m. d. Documentele vremii consemneaza mizeria crunta , uneori de nedescris in care traiau si lucrau minerii. Acestea se imbina cu lipsa totala a drepturilor politice elementare, cu o crunta asuprire nationala in Transilvania. Intr-o petitie din 1843 muncitorii din Cavnic cer intrventia organelor de drept pentru imbunatatirea aprovozionarii lor cu alimente si luarea unor masuri impotriva arendasului carciumei care are atitudine dusmanoasa fata de muncitorii romani. In iulie 1849 muncitorii cavnicari s-au adresat guvernatorului Kossuth carand imbunatatirea conditiilor de salarizare. Cererile erau formulate in numele intregului personal muncitoresc de aici.
In anul 1900 in Cavnic erau construite 885 de case din care doar 35 erau din caramida si piatra, una din chirpici, restul erau din lemn , toate fiind acoperite cu sindrila. De regula casele aveau doua incaperi (tinda, bucataria si odaia-camera) in care traiau toti membrii familiei minerului, nu putin numeroasa, de cele mai multe ori.