Mineritul de la Cavnic, desi continuat in primii ani ai razboiului, a cunoscut un regres in anii urmatori Conflagratiei Mondiale.Muncitorii de aici s-au angajat in noi eforturi de ridicare a productiei, consteinti ca in acest fel vor contribui la binele lor si al intregii tari deopotriva.
In ’47, anul in care s-a proclamat Republica Socialista Romania ziarul „Colt de tara” din 23 noiembrie titra pe primele pagini : „Muncitorii de la Cavnic, in urma eforturilor depuse de minerii din localitate, au reusit sa ridice productia in ceea ce priveste plumbul, aurul si argintul.(…)Muncitorii din Cavnic nu se multumesc cu rezultatele obtinute pana acum, luandu-si sarcina in sporirea productiei.” Acelasi ziar, intr-un alt articol (Tineretul da exemplu) sublinia aportul tineretului cavnicar la marirea productiei, prin munca patriotica.
De cealalta parte a ordinii vremii, in mina de la Cavnic, in acea perioada a functionat un lagăr de muncă forţată.
Evadarea de la Cavnic (sursa: http://www.memorialsighet.ro/ index.php?option= com_content&view=article& id=1515%3Aevadarea-de-la-cavnic-6-iunie-1953&catid=60%3Adin-marea-de-amar&Itemid= 1&lang=ro)
La 6 iunie 1953 s-a produs cea mai spectaculoasă evadare dintr-o colonie de muncă în care lucrau deţinuţi politici. Este vorba despre evadarea a 14 deţinuţi care lucrau la mina de plumb Cavnic. Şi mai extraordinar, şi de neînţeles pentru Securitate, a fost că în aceeaşi zi, cu câteva ore mai devreme, trei deţinuţi de la mina Valea Nistrului au reuşit şi ei să evadeze. Evadarea de la Cavnic este spectaculoasă şi prin faptul că unii dintre evadaţi au reuşit să reziste în libertate câteva luni.
Ideea unei evadări a aparţinut unui grup de deţinuţi care lucrau la Baia Sprie. Când aproape întregul plan era gata, au fost mutaţi la mina Cavnic. Aici au reluat planurile de evadarea, cooptând şi noi membri în grup.
Evadarea s-a produs la ieşirea din mină, la staţia Rainer. Cei 14 s-au îmbarcat în 2 corfe. Primii 6, aflaţi în prima corfă, i-au imobilizat pe gardianul şi pe muncitorul civil care păzeau ieşirea. Reuşind să depăşească acest obstacol, au urcat pe nişte scări şi au ieşit în pădurea care înconjura lagărul. Deşi îşi propuseseră să fugă în grup, după evadare nu s-a mai găsit, aşa încât de unul singur, sau în grupuri mai mici, au încercat să se îndepărteze cât mai mult de colonia de muncă.
Actualul amplasament al fostei colonii de detinuti:
Vizualizare hartă mărită
Colonia detinutilor de la mina Cavnic:
Din grupul Baia Mare al societatii Minaur face aparte si Exploatarea Miniera Cavnic, ce exploata minereuri complexe: Au, Ag, Cu, Pb, Zn cu capacitate anuala de exploatare de 30.000 tone. Minereul era transportat la Baia Sprie cu funiculare.Avea o pondere de aproape 20% din totalul productiei companiei miniere baimarene.
Tot in aceasta perioada Mina Cavnic a ocupat locul I pe tara in intrecerea socialista, a obtinut in 1983 titlul de Erou al Muncii Socialiste, titlu care la acea vreme onora dar si obliga. Cavnicul de dinainte de 89, a crescut in 5 ani cat in secole anterioare, furnizand locuitorilor si vizitatorilor sentimente ferme si trepidante.
Zgarcenia naturii, care a refuzat omului spatii netede nu a descurajat constructorii si arhitectii, dar le-a pus probleme dificile.Inventivitatea si fantezia proiectantilor au gasit insa solutii de amplasare care sa adapteze terenul la necesitatile constructiilor si imprumuta orasului un profil original. Evolutia constructiilor de locuinte proprietate privata si de stat oferea argumente convingatoare ale prosperitatii locuitorilor Cavnicului de atunci.
Devenit in 1968 oras, Cavnicul va cunoaste un ritm mai inalt de construire a locuintelor , astfel ca in 1988, in Cavnic erau 908 apartamente construite din fondul statului. Un aspect al infloririi orasului, este evolutia ascendenta a populatiei, ca urmare a dezvoltarii Minei din localitate.
Daca in 1945 in Cavnic erau inregistrati 2642 de locuitori, numarul lov va creste in 1951 la 3242, in 1956 la 3984, in 1966 la 6063, in 1970 la 6203, iar azi, mai precis in anii ’90 avand aproximativ 6200 de locuitori.Aici e cuprinsa populatia stabila.
Structura nationala se impartea astfel, cu aproximatie:
78% – romani
20% – maghiari
2% – germani si alte nationalitati
Odata cu aceasta, se observa si diversificarea profesiunilor, iar cerintele urbanizarii accentuate au facut sa se extinda reteaua stradala, a apei potabile si a canalizarii. S-a construit si Spitalul Orasenesc de Intrepindere cu 120 paturi si un dispensar medical urban.In incinta minei exista un dispensar uzinal, o echipa de salvare, un laborator toxicologic.
Paralel cu evolutia economica a localitatii s-au depus eforturi si la dezvoltarea pe latura cultural-spirituala : a se veda Casa De Cultura si Cinematograful Minerul.Odata cu aceasta se consolidase si viata artistica a localitatii.Ansamblul Folcloric al Casei de Cultura era cunoscut In judet si in intreaga tara, valoarea artistica atinsa a fost o premisa pentru turnee peste hotare, reprezentand cu cinste arta amatoare romaneasca.In afara echipei de dansuri si a tarafului exista si inca exista Fanfara de Mineri, care a avut si ea in trecut o prestatie onorabila la nivel national, cucerind diverse premii si medalii.Astazi, aceasta fanfara insoteste la inmormantari pe ultimul drum persoana decedata.
Viața sportivă a localității a cunoscut inainte de Revolutie o dezvoltare ascendenta, inca din 1951 existand preocupari in acest sens.Cavnicul avea echipa de fotbal (Minerul Cavnic) in divizia B, echipa de handbal masculin si feminin (Minerul Tricolorul Cavnic)-a doua divizie si o popicarie. Astazi mai exista doar echipa de fotbal care se lupta sa supravietuiasca in divizia judeteana D si se incearca punerea bazelor unui club de culturism (A.S. Cristalul).
Minerul Cavnic a luat fiinta in 1934, are culorile galben-albastru, iar in 1971 a promovat pentru prima data in Divizia C. Peste 2 ani a ajuns si in esalonul al doilea, cu antrenorul Ion Bartha la carma. Din lot au facut parte, printre altii, Ficzay, Kiss, Szimai, Luncan, Tmor, Ciutacu, Frasineanu, Daubner, Varga, V. Pop, D. Pop, Csatlos. In vara lui 1974 a retrogradat in C, revenind in B in ’76, dar numai pentru un singur sezon. Cele mai bune performante din istoria clubului au fost realizate in 1979-80 si 1982-83, cand minerii s-au situat pe locul 6 in esalonul secund. Pana in 1993, Minerul a evoluat fie in B fie in C, dupa care a retrogradat in Divizia D. A mai avut o revenire, din 1996 s-a scaldat doar in esalonul al patrulea al fotbalului romanesc, iar în 2017 echipa a fost desființată.